Cum vorbești despre ideea ta de business fără să sune a criză de vârstă mijlocie?
Odată ce treci de 35, orice nouă idee devine suspectă 🤨
Când i-am anunțat pe apropiați că vreau să fac un Iron Man, am primit această reacție:
„Hmm… Criza vârstei de mijloc?”
(În caz că nu știi despre ce-i vorba, Iron Man înseamnă 3.8 km înot, 180 km bicicletă și 42 km alergare, una după alta.)
Am zâmbit atunci, dar în mine s-a instalat îndoiala.
Poate că au dreptate. Poate că doar încerc să fug de realitate. Poate că ar trebui să fiu mulțumit cu ce am și să nu mai aspir la chestii crazy.
Apoi, mi-am dat seama de ceva.
Odată ce treci de 35, orice nouă idee devine suspectă
Vrei să începi o afacere? Te joci cu banii familiei!
Vrei să-ți schimbi meseria? Vei rămâne fără venit stabil!
Vrei să faci un Iron Man? Nu mai fugi de responsabilități!
Judecata celor din jur se strecoară în tine ca fumul printre crăpături. Începi să-ți spui că n-ai timp, n-ai bani, nu e momentul.
Dar mi-am adus aminte de o situație de anul trecut.
Alergam semimaratonul în Iași. Pe la mijloc, după ce urcasem dealul Copoului, mi se terminase bateria. Picioarele îmi erau din beton, mă înțepa în zona plămânilor și nu mai credeam c-o scot la capăt.
Și atunci le-am văzut pe Cristina și Ella, veniseră să mă susțină.
Ella avea zâmbetul până la urechi și striga „Tati, tati!”.
Întâlnirea cu ele a produs efectul a 3 Red Bull-uri băgate direct în venă. La final, am bătut timpul pe care mi-l propusesem.
Atunci am înțeles un lucru.
Nu vreau să fiu un tată care și-a îngropat visurile de dragul „siguranței”, ci unul care îi arată copilului său că poate avea aspirații la orice vârstă.
De la „criza vârstei de mijloc” la strategie solidă
Luna trecută, m-au surprins rezultatele analizelor de sânge. Eu credeam că sunt un tip fit, însă a reieșit că nu fac suficient cardio.
Mi-am făcut socoteala: alergasem deja semimaraton, aveam în proximitate o nouă piscină indoor, iar bicicleta ruginea în depozit. Nu porneam de la zero.
Am decis că e timpul pentru Iron Man, oricum era în bucket list.
Planul meu pentru următorii 2 ani:
Obiectivul numărul 1 - să nu mă accidentez.
Obiectivul numărul 2 - să-i arăt Ellei că tatăl ei nu se dă bătut.
Pornesc de la o problemă reală (sănătatea), construiesc pe ce am deja (experiența) și o iau pas cu pas (plan realist).
Exact acești pași se aplică și atunci când ai o idee de business.
Cum vorbești despre ideea ta de business fără să sune a criză de vârstă mijlocie?
Iată cum transformi suspiciunea celor din jur în respect:
Pasul #1: Începe cu problema, nu cu visul
Găsește o problemă reală pe care vrei s-o rezolvi.
Oamenii sunt mult mai deschiși să asculte când vorbești despre o nevoie reală, nu despre un vis utopic.
Pasul #2: Integrează experiența ta anterioară
Folosește-ți vârsta ca pe un avantaj, nu o mai vedea ca pe o limită. Ai acumulat abilități, cunoști oameni, ai o reputație.
Când ești conștient de punctele tale forte și le folosești, dai dovadă de maturitate. Nu de impulsivitate.
Pasul #3: Vorbește despre plan, nu despre vis
Vino cu un plan concret, nu doar cu o fantezie. În loc să spui „poate într-o zi…”, spune „în următoarele 6 luni”.
Oamenii respectă curajul calculat.
Care e „Iron Man-ul” tău?
La final, te invit să te gândești:
Ce vis tot amâni de teama că va suna a „criză de vârstă mijlocie"? Cum îl poți transforma într-un plan care să inspire încredere?
Curaj,
Igor
P.S. Ai o idee de business care încă stă în draft din teama că vei fi judecat? Hai să-ți arăt cum să-i dai o formă concretă în 30 de minute.
Igor, am găsit bucăți din minte în textul tău. Cred că mai este ceva: faptul că unii dintre noi se apucă de diverse chestii care nu sunt în medie e inconfortabil pentru ceilalți, uneori. Fie își amintesc că aveau un vis, fie că se tem de ceva. Poate că ce avem de învățat aici este și să avem discernământ - să alegem cu grijă cu cine vorbim, toți avem nevoie de susținători.
Nu exista motivatie mai mare decat copiii!