Nu lupta cu realitatea
Începe de unde ești
Acum 2 ani, am avut un client în coaching.
Deși avea un job bine plătit în IT, mintea îi era în altă parte.
De câțiva ani, făcea cursuri în psihologie și deschisese un business care combina arta cu psihologia.
Mult spus business.
Investise peste 50 mii de euro și aproape tot timpul liber rămas după job. Dar lucrurile tot nu mergeau.
Încerca să păstreze o mască de optimism, dar dedesubt ascundea oboseală și deznădejde.
Mai rău decât banii și timpul era chinul mental de a căuta soluții. Schimbase agenții de marketing, încercase să tot schimbe produsul, făcuse cursuri de business.
Se învârtea în cerc și nu mai știa cum să iasă.
Există o categorie de probleme care nu au rezolvare.
Se numesc probleme de tip „gravitație”.
Nu poți lupta cu gravitația. Nu e o problemă pe care s-o rezolvi. E doar un fapt.
Gravitatea nu e o problemă care poate fi rezolvată.
Ok, și ce e de făcut?
Dacă nu e acționabilă, nu e o problemă
Alege o problemă pe care o poți rezolva.
Mai repet o dată: dacă nu e acționabilă, nu e o problemă. E o situație, la fel ca gravitația.
Exemple: Lipsa cererii într-o piață mică. Faptul că ai 40 de ani și nu mai poți juca fotbal ca la 20. Că nu te-ai născut într-o familie de antreprenori. Că soțul sau soția ta nu vrea să se mute în alt oraș. Că economia e în criză fix când pornești tu businessul.
Niciuna nu e „problemă”. Sunt circumstanțe. Iar mintea ta vrea să le trateze ca probleme.
Crede că le rezolvi cu mai mult efort, mai multă inteligență, mai multă voință.
Dar e o înfundătură.
Nu lupta cu realitatea
De câte ori te vei lupta cu realitatea, realitatea va învinge.
E ca și cum ai înota contra curentului. La început, dai din brațe cu hotărâre. După zece minute, apare oboseala. După o oră, ești în același loc, doar că epuizat.
După un an, ai impresia că muncești enorm. Și e adevărat, muncești din greu. Doar că tot acolo ești. Iar oboseala s-a metamorfozat în blocaj mental și emoțional.
Nu poți fi mai deștept ca realitatea și nu poți să o forțezi după cum ți-e voința.
Oamenii eșuează nu din lipsă de ambiție, ci pentru că refuză să se uite la ce au în față.
Când ești blocat într-o problemă de tip „gravitație”, ești blocat în permanență. Nu pentru că ești prost, nu pentru că nu muncești destul, ci pentru că nu e nimic de făcut acolo.
Clientul meu nu avea o problemă de strategie.
Avea o problemă de tip gravitație: piața pe care o vâna, în formatul pe care îl visa, în orașul în care era, cu resursele pe care le avea, pur și simplu nu funcționa.
Iar el a încercat doi ani să convingă realitatea că nu are dreptate.
Singurul răspuns la gravitație este acceptarea
Nu poți schimba gravitația. Poți doar să o accepți.
Iar când o accepți, se întâmplă ceva interesant: devii brusc liber.
Liber să lucrezi în jurul situației. Liber să găsești ceva acționabil. Liber să faci reformulezi într-o problemă pe care chiar poți să o ataci.
Acceptarea nu e resemnare. Resemnarea zice „nu se poate face nimic, las mâinile jos”.
Acceptarea zice ceva diferit: ies din apă, mă usuc, deschid harta și caut altă rută.
Și aici e diferența pe care o uită majoritatea: adevărata putere nu vine din a forța realitatea, ci din a accepta disconfortul de a fi unde ești. Disconfortul de a recunoaște că planul tău inițial nu funcționează. Că ai pierdut timp. Că trebuie să schimbi traseul.
Cheia este să nu te blochezi în ceva ce nu ai nicio șansă să reușești.
Sincer, eu am aceeași problemă. Mă excită să visez la tot felul de proiecte creative și inovatoare. Doar că stau în capul meu făcând asta, nu în contact cu realitatea.
(Textul ăsta e un reminder și pentru mine. La fel ca toate edițiile, de fapt. Nu le scriu pentru că sunt mai bun ca tine, ci pentru că am nevoie și eu să-mi reamintesc.)
Începe de unde ești
Când accepți realitatea, ești liber să cauți ceva care contează pentru tine și care ar putea funcționa.
„Lucruri care ar putea funcționa”, asta e partea importantă. Nu lucruri garantate. Nu certitudini. Doar opțiuni acționabile pe care le poți testa.
Aici intervine trucul mental despre care am scris recent: înlocuiește cuvântul „decizie” cu „experiment”.
Trei întrebări pe care le pun clienților când îi văd blocați:
Ce parte din situația asta e un fapt legat de care nu poți face nimic?
Ce parte e acționabilă, adică ceva ce depinde de tine?
Care e cel mai mic experiment pe care îl poți face în partea acționabilă?
Întrebările astea filtrează circumstanțele de probleme pe care chiar le poți rezolva.
Clientul meu a renunțat până la urmă la ideea lui. Odată eliberat, a descoperit o nișă surprinzătoare, care combina pasiunea pentru desen și iubirea pentru animale. Plus, o cerere deja existentă în piață.
—
Dacă te recunoști într-o problemă-gravitație acum, scrie-mi despre asta.
Sunt curios cu ce te lupți.
Curaj,
Igor
Acest subiect este foarte actual și trebuie exploarat mai mult. De zeci de ori am nimerit fix în această situație. În loc să mă focusez pe ce merge deja, încercam idei noi... pentru că mă simt mai confortabil în zona creativă decât în rutină.
Cunosc pe cineva, care are un business foarte profitabil, dar în loc să se ocupe de dezvoltarea lui, a decis să mai lanseze o afacere nouă în paralel... unde nu avea nici experiență, dar nici cerere formată. După ce a cheltuit vreo 30k euro și 3-4 ani de încercări... a ajuns la conculiza că totuși nu se merită.
Motivul pentru care nu am reușit să scalăm acest proiect, era banal de simplu: CAC era 40-50% din AOV... poate dacă mizam pe LTV în perspectivă de +3 ani, cu accent pe fidelizare + up-sell... reușeam ceva să facem... dar efectiv, ieșeam pe zero. Și trebuia lunar de pompat bani pe atragerea de clienți noi... sperând că din a 2-3 achiziție vom face profit. Vorbim de afacere cu servicii de închirieri.
Cu același efort și buget de marketing similar... în prima afacere obțineam randament din prima lună... )))
Mii interesant, oare sunt intrumente / metodologii cu care să apreciezi mai repede potențialul... sau cel puțin - să-ți sai seama mai repede că trebuie să te oprești?
Eu pentru mine am definit că dacă ceva NU merge pe trafic rece: reclamă + mini landing, fără mare marketing... sunt șanse mici să funcționeze chiar și cu cel mai bun marketing.