Născându-mă în URSS, trecând prin trauma sărăciei generale de la finalul anilor ’90 și neavând în preajmă oameni pricepuți în finanțe, am deprins niște obiceiuri proaste când vine vorba de bani.
Autorii cărții Mind Over Money numesc aceste automatisme money disorders.
Tipare moștenite din familie sau cultivate de societate, care ne țin departe de succesul financiar.
Fără să vreau, am urmat un adevărat manual al plafonării. Azi, vreau să-l demontez.
(Dacă vrei să aprofundezi relația cu banii, poți relua și ediția trecută aici, unde am descris poveștile pe care ni le spunem despre bani.
1. Pune-ți scopuri imposibile
Am suferit de daydreaming până pe la 30 de ani. Decât să stau în prezent, preferam fanteziile.
Un vis imposibil este atractiv pentru că nu te obligă să faci ceva azi.
Dacă tu câștigi 1.000 euro azi, dar visezi la 1 milion, între aceste două puncte nu există o punte clară. Te hrănești cu visul, dar nu faci nimic în direcția asta.
Schimbarea a venit când am început să-mi setez obiective realiste, cu creștere graduală.
Am înțeles asta atunci când o creștere realistă de doar 50% a cifrei de afaceri a dus la triplarea profitului de la un an la altul.
Asta e puterea unui obiectiv realist, te ajută să faci progres real.
În schimb, viziunea grandioasă este o scuză pentru inacțiune.
Iar inacțiunea cea mai periculoasă e atunci când bagi capul în pământ ca un struț și să refuzi să vezi realitatea.
2. Ignoră-ți banii
Ai o rudă care nu merge la doctor pentru că-i este teamă să descopere ceva ce nu vrea să știe?
La fel se comportă mulți antreprenori când vine vorba de bani. Dar problemele financiare, la fel ca bolile, cresc atunci când le ignori.
Psihologii numesc asta avoidance coping: eviți confruntarea cu o problemă în speranța că se va rezolva de la sine.
Dar nu se rezolvă.
Lipsa unui buget și a unei evidențe financiare nu schimbă faptul că ai taxe de plătit sau datorii de închis.
Afacerile mele au devenit mult mai sănătoase de când fac monitorizare financiară strictă, lună de lună.
De ce? Pentru că cifrele îmi permit să iau decizii raționale.
Inclusiv decizia de a crește prețul ca măsură de protecție pentru sănătatea afacerii mele.
3. Nu-ți crește prețurile
Am avut o clientă în coaching care se simțea vinovată să-și crească prețul la serviciile de psihoterapie.
Investise mii de euro în formări, avea 10 ani de experiență, tocmai îi crescuse impozitul, și totuși ezita.
Mi-a spus că-i este frică să ceară mai mult pentru că simte că ar trebui să-și ridice foarte tare standardele. Prețul mic îi dădea „voie” să facă greșeli.
Am realizat că noi spunem că vrem să fim „corecți” față de clienți, dar de fapt căutăm să ne protejăm.
Dacă ții prețul jos, îți păstrezi o imagine de sine „curată”, eviți presiunea de a livra la standarde mai înalte, te protejezi de nemulțumiri.
Unde duce acest obicei? La burnout.
Ca să compensezi pentru prețul mic, trebuie să muncești mai mult. Aduni oboseală, nu faci destui bani, așa că te plafonezi.
Pe mine m-a ajutat să realizez următorul lucru:
Banii sunt o invenție a oamenilor, iar prețul nu este despre cine sunt eu, ci despre oferta mea (rezultate, termeni, garanții etc).
Odată ce înțelegi asta, îți vei schimba percepția despre risc.
4. Nu-ți asuma riscuri
A crește prețul e un risc. Dar prețul este doar o mică parte dintr-o problemă mai mare.
Deși eu mă consider deschis la risc, am conștientizat de curând că mi-e teamă să iau decizii pentru scalare: angajați noi, investiții în marketing etc.
Am devenit confortabil cu nivelul la care sunt acum și mi-e frică de următorul pas.
Însă prudența exagerată în business e ca o frână de mână trasă.
Pierderea profitului din prezent e percepută de minte ca fiind mai dureroasă decât un câștig mare în viitor.
În plus, faptul că nu luăm decizia de creștere ne oferă iluzia de „siguranță”.
În realitate, piața e mereu în schimbare. Apar competitori noi, crește inflația, scade cererea etc.
Așa că ajungi oricum să compensezi prin și mai multă muncă pentru a ține businessul la suprafață.
5. Fă totul singur
Am fost într-o seară la o întâlnire cu alți 10-12 antreprenori unde a apărut ideea de a organiza un bootcamp de 3 zile la munte.
Cineva a zis: „Aș vrea eu să pot să mă rup 3 zile. Dar nu merge nimic fără mine…”
În câteva minute, discuția s-a transformat în concursul pentru cine muncește cel mai mult.
Workaholismul e foarte răspândit printre antreprenori și pleacă de la credința că dacă nu muncești non-stop, nu ai valoare.
E modul perfect de a obține iluzia controlului și de a primi admirația celor din jur.
Prețul? Oboseală, minte confuză, relații proaste.
Mult efort, rezultate puține.
Ce se întâmplă când ești epuizat? Începi să cauți scurtături. Îți pierzi răbdarea și vrei o soluție magică care să compenseze pentru toate pierderile.
Așa apare capcana hype-ului.
6. Investește în hype
Datorită Revolut, mulți au început să se joace de-a investițiile. A fost nebunia crypto, acum sunt startup-urile AI.
Oamenilor le place să se simtă speciali, parte dintr-un trib exclusivist.
Deciziile de investiții luate sub influența dopaminei, a dorinței de statut și a FOMO îți limitează succesul financiar.
Da, îți alungă plictiseala, te fac să crezi că ești special și îți dau senzația că „faci” ceva, dar cu ce cost?
Chiar dacă dai lovitura, banii se scurg repede. Devii tot mai dependent de adrenalina pe care ți-o dă un hype.
Ca să mă protejez de propriile impulsuri, mi-am făcut cont pe cea mai neprietenoasă aplicație de trading.
Așa știu că nu pot lua o decizie proastă cu un singur click.
Să nu iei decizii stupide e important, dar există o capcană și mai proastă: să nu iei nicio decizie.
7. Așteaptă o minune
Poate cel mai scump obicei din toate este să stai să aștepți ca cineva să-ți aducă o oportunitate extraordinară.
Eu m-am lecuit de gândire magică târziu, pe la 30 de ani, în momentul în care am realizat că nimeni nu vine să mă salveze.
Nu va exista un investitor care să vadă potențialul meu special. Nu va veni acel client perfect care să-mi rezolve problemele financiare. Nu va apărea șansa pe care o „merit”.
Poate te sperie gândul să-ți asumi decizii sau te apucă groaza la ideea de a eșua în fața celorlalți.
Dar dacă nu-ți iei viața în propriile mâini, vei stagna și te vei ascunde după scuza:
„Nu e corect, ceilalți au noroc, eu de ce n-am?”
În concluzie
Aceste 7 obiceiuri formează manualul plafonării în antreprenoriat.
Problema nu e în lipsa de oportunități și de resurse, ci în felul în care aceste obiceiuri îți filtrează realitatea.
Din clipa în care începi să le vezi, își slăbesc puterea asupra ta. Și atunci apare întrebarea:
Ce ești dispus să faci ca să le schimbi?
Ești dispus să îți crești prețul, chiar dacă simți un nod în gât?
Ești dispus să te uiți la cifre, chiar dacă îți strică dispoziția?
Ești dispus să renunți la iluzia că va veni cineva să te salveze și să-ți asumi responsabilitatea pentru tot?
Curaj!
Igor
AI-ul îți fură momentele de transformare
Trăim într-o eră în care AI-ul îți oferă soluții rapide pentru orice problemă de business.
Dacă nu poți descrie o problemă în 2 propoziții, nu îi vei găsi soluție
Stai și tu ore întregi „gândind” la ce să faci cu viața ta?
Cum vorbești despre ideea ta de business fără să sune a criză de vârstă mijlocie?
Când i-am anunțat pe apropiați că vreau să fac un Iron Man, am primit această reacție: